Vestigii neolitice au fost identificate în zonele Vãdastra, Fãrcasele, Brebeni, Slatina, Oboga, Coteana, Orlea, Gura Padinii, Drãgãnesti, Optasi, Mogosesti. Cea mai importantã mãrturie a preistoriei o constituie cultura Vãdastra caracterizatã printr-o ceramicã decoratã, apreciatã drept cea mai înaltã expresie a ceramicii neoliticului european. Perioada de trecere la epoca bronzului e reprezentatã prin numeroase descoperiri la Celei, Slatina, Curtisoara, Gãneasa. Încã dupã primul rãzboi al lui Traian împotriva dacilor, partea rãsãriteanã a fost anexatã Imperiului Roman. Dupã cucerirea romanã au fost construite castrele de la Slãveni si Enosesti, asezãrile urbane între care se distinge Romula si cele rurale de la Movileni, Orlea, Dobrun, Fãrcasele, unele dintre ele legate prin drumuri de piatrã folosite atât în scopuri militare cât si comerciale.
Retragerea aurelianã nu a însemnat încetarea locuirii daco-romanilor pe aceste meleaguri nici chiar în timpul migratiei popoarelor migratoare din sec. IV-VII dupã cum rezultã din descoperirile arheologice de la: Grojdibodu, Orlea, Redea, Caracal etc., aceste meleaguri putând fi inserate în vatra de etnogenezã româneascã.
Oltenii au contribuit efectiv la pregãtirea si desãvârsirea revolutiei de la 1821, sprijinind cu entuziasm si ardoare programul acesteia.
La evenimentele premergãtoare Unirii Principatelor Române, finalizatã la 24 ianuarie 1859, oltenii au participat activ.
Judetele Olt si Romanati, datã fiind pozitia lor strategicã, au contribuit masiv la sustinerea efortului uman si economic impus tãrii de campania din 1877-1878. Pentru a participa la Rãzboiul pentru Independentã s-au înrolat peste 5000 de oameni in Regimentul 3 Dorobanti, Escadroanele 3 Romanati si 4 Olt din Regimentul 1 Cãlãrasi si Batalionul de Militie. O filã glorioasã în cartea istoriei nationale au scris slãtinenii prin participarea Regimentului 3 Dorobanti la luptele de la Canapa, Lom-Palanca, Smârdan si Belogracic.
Miscarea memorandistã a fost sprijinitã cultural si politic de locuitorii Oltului, prin înfiintarea în ianuarie 1891 la Slatina a Ligii pentru Unitatea Culturalã a Tuturor Românilor Sectia Olt, prima filialã provincialã din tarã cu sediul la gimnaziul Radu Greceanu.
În Marele Rãzboi pentru Întregirea Neamului, Regimentul 3 Olt a luptat eroic pe frontul de la Jiu Bumbesti, în Dobrogea la Cernavodã, pe Neajlov, la Panciu Mânãstioara, dând tãrii tributul de sânge a 1200 de eroi pentru consfintirea marelui ideal national. La 14 noiembrie 1916, armata românã distrugea podul de peste Olt, în încercarea de a stãvili ofensiva inamicã. Slatina a fost bombardatã sistematic, lupte sângeroase având loc cu ocazia încercãrii trupelor germano austro-ungare de trecere a râului, în dreptul satelor Curtisoara, Teslui, Colibasi si Mosteni. Dintre eroii neamului care au murit în bãtãliile marelui rãzboi al reîntregirii îl mentionãm pe cãpitanul Dumitru Morjan, pe Ecaterina Teodoroiu, care a luptat în cadrul Regimentului 43/59 Infanteria Slatina, pe cãpitanul Ioan Cãlugarul, rãnit în luptele de la Pielesti.
Marea Adunare Nationalã de la Alba Iulia a generat în spiritele oamenilor de pe meleagurile oltene o puternicã solidaritate si o nestrãmutatã hotãrâre întru desãvârsirea unitãtii statale. Ziarele timpului , "Opinia Oltului", "Vointa Poporului" relateazã atmosfera de caldã simtire româneascã din orasul nostru, exprimã adeziunea deplinã a locuitorilor Oltului la actul unirii.