Anul 1491 pare a fi dupã unele surse indirecte prima atestare a Mânãstirii Brâncoveni, trei ani mai târziu ea existând din plin.
Pentru a nu se pierde amintirea mai veche a lui Matei Basarab, Brâncoveanu zideste din temelie în afara incintei o bolnitã (1700-1702), care pãstreazã chipurile originale ale ctitorilor si ale lui Matei Basarab.
Mânãstirea Brâncoveni, înfrumusetatã si refãcutã, începând de la 1705 va fi un important centru al civilizatiei medievale românesti.
Mânãstirea Brâncoveni a cunoscut o sustinutã activitate de restaurare, din 1985 cu ajutorul organismelor de stat competente, iar în 1998-1999 s-a construit muzeul mânãstirii cu un bogat inventar specific care completeazã Lapidariul existent mai demult.
Situatã în partea de sud a orasului Slatina, într-o depresiune flancatã de doi versanti pozitie la al cãrei pitoresc contribuie si larga priveliste, ce se deschide spre râul Olt mânãstirea Clocociov strãjuieste de veacuri în aceste locuri.
O prefacere esentialã din trecutul monumentului, este cea din timpul domniei lui Matei Basarab, act ce se pãstreazã consemnat, prin textul pisaniei din pridvor, de deasupra intrãrii.
În 1862 a avut loc repictarea bisericii, lucrare consemnatã într-o inscriptie, existenta încã din 1934, deasupra usii pronaosului, care aratã cã "s-au zugrãvit si împodobit...prin osardia...osteneala preacuviosului Atanasie, egumenul mânãstirii Clocociov la 23 iulie 1862". Astãzi aici se aflã depozitul judetean al bunurilor din patrimoniul cultural national si un muzeu al civilizatiei medievale.
Centrul vechi al municipiului Slatina, resedinta judetului Olt are o valoare arhitecturalã deosebitã, reprezentând patrimoniul istoric al municipiului.
În centrul vechi se aflã 81 imobile construite în perioada 1860-1938, în stilurile clasic, romantic cu ecouri neogotice, neoromânesc, modernist, art nouveau. Numeroase imobile sunt formate din spatii comerciale la parter si locuinte la etaj, ca formã de proprietate dominând cea privatã.
Basarab Vodã Neagoe", de Vlad Banul Dumitru pârcãlabul si Balica spãtarul.Opera începutã de primii ctitori a fost desãvârsitã de cãtre fratii Buzesti dupã cum precizeazã în continuare pisania, sãpatã în piatrã cu majuscule frumos executate, asezatã deasupra usii de la intrarea în bisericã.
Observatorul atent si rafinat care a fost cãlãtorul sirian Paul de Alep se arãta profund impresionat de mânãstirea Cãlui "cea minunatã" încât ar fi dorit sã fie închinatã Patriarhiei din Antiohia.
Una dintre cele mai mari asezãri romano-bizantine de la nordul Dunãrii, Sucidava prin bogãtia materialelor arheologice aduce numeroase dovezi de permanentã si continuitate ale poporului nostru pe aceste meleaguri.
Sucidava a fost un important centru economic si militar al tribului geto-dacic, sucii, de unde si numele cetãtii Sucidava.
Dupã cucerirea Daciei de cãtre romani, pe teritoriul actualei comune Celei s-a construit un castru, devenit important din punct de vedere economic, contribuind la dezvoltarea orasului roman Sucidava. Constantin cel Mare în secolul IV va construi aici si un pod peste Dunãre.
În anii 527-535 cetatea va fi refãcutã de cãtre împãratul bizantin Iustinian, dupã ce a fost distrusã de huni.